Adevarul – o perla care iubeste adancul.

 

Perla este un obiect rotund din sidef, produs în interiorul unor moluște bivalve, de obicei stridii. Perla este o combinație dintre carbonat de calciu, cristale care determină prin fenomemul interferență luciul perlei și o substanță organică proteică complexă numită „conchin“ respectiv „conchiolină”. Cuvântul „perlă” a devenit metaforă pentru ceva extrem de rar, foarte fin, demn de admirat și foarte valoros.

 

La birou, concentrata pe ceea ce aveam de facut, de obicei, dintr-un tic nervos, ma joc cu lantisorul de la gat – cu o tenta usor aurie, simplu, finut, de care este fixat o inimioara cu pietricele minuscule. Nu-l dau jos aproape niciodata dar de data asta, cumva, m-am trezit fara el la gat. Oare ce am facut cu el? L-am dat jos sau l-am pierdut? – imi zic. Era lantisorul meu preferat, cu mare valoare sentimentala, astfel, m-am intristat.

Mai tarziu m-am intors acasa, am cautat peste tot dar nici urma de lant. Mi s-a stricat starea generala si nu prea aveam chef sa stau in casa si sa ma gandesc ce oi fi facut cu el. Afara erau 31 de grade iar in casa se simteau mult mai multe. Intru la dus si ies rapid. Hainele ma asteptau cuminti pe pat, gata sa le port.  Ma imbrac. Oglinda de la baie era aburita. O sterg intr-un colt, cu un servetel. Vreau sa imi pun cerceii. Cand privesc in acel loc sters, imi sare in ochi lantisorul. Era chiar pe raftul de la baie. Ah Alina! Ce ametita esti!

Dintr-odata incepe sa bata vantul foarte tare, geamurile care inconjoara balconul deschis se clatina atat de puternic incat mi-e teama sa nu se sparga, parca s-au crapat intr-un colt… Vantul sufla puternic peste copacii verzi si inalti din jurul blocului, in zare se vad norii fumurii care au intunecat culorile vii si vibrante ale verii iar in departare, ratacit, cate un fulger, lumineaza din cand in cand ziua.

In razboiul lor, lovindu-se cu furie si manie, norii, parca nu mai au loc unul de altul emitand un sunet specific, zgomotos, uneori facandu-ma sa tremur. Ma ridic de la birou, de unde iti scriu -chiar acum- si deschid usa balconului ca sa admir ploaia. Vreau sa ii simt mirosul ud, curat, de iarba uda, de racoare. Ploua cu picaturi mari si dese, continuu, de aproape 30 de minute. In linistea mea zgomotoasa, concentarta pe ceea ce scriu, brusc, apare un porumbel care isi flutura aripile zgomotos in fata mea. Tresar. Oare vrea sa intre in casa? – imi zic. Moment in care isi ia zborul spre unul din copacii din fata blocului cautandu-si adapost.

Cu gandul la tinuta de azi, iau siragul de perle – false, evident – din cutia cu bijuterii pentru a ma inspira, admirandu-le, in timp ce scriu. Jucandu-ma cu ele in timp ce imi fac ordine printre ganduri, fara sa realizez, trag putin mai tare si rup snurul pe care erau legate, imprastiindu-se pe jos, ca intr-un joc rapid si zgomotos, exact ca picaturile de ploaie descrise mai sus. Referitor la tinuta, ma gandesc ca as fi putut sa le adaug cumva fara sa exagerez. Cea mai buna idee ar fi fost sa imi personalizez geanta preferata de la Bonprix – cu perle. Astfel de mici “incidente” imi deschid apetitul spre “arta” daca pot sa o numesc asa. Imi amintesc de episodul in care Carrie Bradshaw isi gaseste geanta preferata, mostenita de la mama sa, patata de oja, de sora ei neglijenta si astfel o personalizeaza intr-un mod unic. Asa voi face si eu cu geanta de la Bonprix, adaugandu-i detalii personalizate. In ceea ce priveste tinuta de azi cred ca geanta arata mult mai bine in starea ei naturala, accesorizata cu perle poate fiind mult prea mult.

 

geanta – bonprix

pantaloni – franco ferri

balerini – zara

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *