Ce purtam la plaja in vara lui 2017

Am trecut de intersectia de la intrarea din Navodari si in curand voi vedea plaja. Gonesc tare- acul arata 130 la ora.

– Domnisoara! – imi zise prietena mea – ia-o mai usor!

De eram sau nu pusa pe distractie, conduceam putin cu graba, in timp ce ea avea privirea atintita drept inainte. Ma simteam destul de bine. Ma gandeam ca imi place adrenalina -controlata- si ca ar trebui sa gust mai mult din ea.

Aveam geanta de plaja plina cu haine. Urma sa pregatim o sedinta foto mai elaborata. Damn! Totusi trebuia sa imi iau protectia solara 50+, o sa ma ard! N-aveam stare, eram agitata, nu voiam decat sa calc pedala de acceleratie si sa pornesc la drum incotro vedeam cu ochii, cu muzica pe fundal si geamurile deschise larg astfel incat sa simt cum imi bate vantul printre plete. Tinuta era evident una de vara, de plaja, relaxanta si potrivita pentru drum. Dimineata trecuse calduroasa si sosi dupa-amiaza ucigator de arzatoare. N-am fost niciodata in iad dar pare a fi mai cald in “desertul” asta, in mijlocul lui august.

 

 

Cu pielea mai degraba arsa decat bronzata, imbracata in alb, sub soarele arzator, in mijlocul zilei stateam singura si tacuta. Respiratia greoaie si nemarginita a zilei toride de vara aruncase un aer sufocant peste marea care era ca niciodata, mai linistita, ca un lac. Ma uit la ceas. E trecut de ora 16.  Apas acceleratia si plec.

-Buna frumusico, – imi zic – in oglinda de la baie. Ce-ar fi sa te hotarasti odata ca azi esti fericita si sa te si sa te imbraci? – o sa intarzii… Starea de spirit reflecta intotdeauna modul in care te imbraci. Stiu asta. Astazi fericirea mea se exprima altfel. Simt nevoia sa ma imbrac in galben. O culoare pe care nu prea o gasesc in garderoba mea. Ma rasucesc. Nu gasesc nimic galben. Ce ma fac? O alta alternativa ar fi dulapul mamei dar nici acolo nu am noroc. Deschid internetul si dau search : rochite lejere de plaja. Ma indragostesc imediat de acestea: aici, aici si aici. Da. Toate sunt albe. Tot la alb ma intorc. Rochiile albe au farmecul lor, au ceva aparte, parca sunt facute exact pentru a fi purtate vara pe brozul natural care se reflecta la lumina soarelui. Contrastul subtil dar placut iti aminteste mereu de plaja si de zilele in care stateam la soare fara nicio grija. Fie ca sunt din in, dantela sau cu aplicatii florale le poti purta oricand, in orice moment al zilei. La plaja –  in picioarele goale, seara – in oras sau la o petrecere. Sunt deosebite prin puritatea de care dau dovada si aici nu ma refer la rochite ci la ALB in general. In viziunea mea, persoanele care se indragostesc de aceasta culoare imi par a fi linistite, calme, blande, naturale si optimiste – calitatile pe care ar trebui sa le avem fiecare dintre noi.

 

Cel mai important lucru de care nu voi mai uita niciodata este protectia solara 50+. Pielea imi era atat de arsa incat nu puteam sa dorm. Dupa dusuri lungi cu creme si lotiuni de dupa plaja timp de trei zile mi-am revenit cat de cat.  Noptile imi erau mai blande si nu ma mai trezeam cu dureri. Apoi de ce sa te  duci la plaja fara sa iti protejezi parul Alina? Palaria bineinteles ca statea frumos acasa, in locul ei, langa celelalte palalarii, saraca neavand gura sa strige a ramas inchisa, sufocata si parasita. Era chiar absurd sa uit ochelarii de soare. Noroc ca am mereu o pereche in masina.

Un altfel de must have ar fi sa merg pe o plaja salbatica unde nu intalnesc alti oameni aproape deloc, in natura, cu apa mult mai curata decat in statiunile obisnuite din Romania, cu verdeata si copacii aproape de mal. Dar stai! Am gasit un loc de vis…

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *