De ce iubesc marea?

imi trezeste imaginatia, ma ajuta sa transmit ganduri si sentimente. Dar…

nisipul

mirosul

valurile

 

edit9

nisipul

Natura, mareata si zambitoare. Aici nimic nu e urat, rau, meschin. Ma descalt. Primul lucru pe care il simt este atunci cand picioarele goale ating usor nisipul fin si rece. E trecut de ora 18 si soarele arzator apune in departare, cerul se coloreaza in mii de nuante de rosu, roz, mov, albastru. Totul pare ireal. Ca in povesti. Aproape de malul marii nisipul se simte ud. Ma apropii usor spre mal si  surprinzator dar totusi asteptat, marea imi atinge degetele. Apa e calda. Raman fixata pentru un moment si privesc in departare, soarele se afla chiar in locul unde marea si cerul “se ating”. E liniste. E o senzatie pe care am simtit-o pentru prima data, vara asta. Simt cum mi s-au ingropat picioarele in nisip, pe sub apa. Fac doi pasi inapoi, ma asez si ma relaxez. E momentul perfect pentru a admira frumusetea apusului, poate in cel mai frumos loc posibil. La mare. E minunat. Ma simt fericita si totul datorita acestui peisaj. Simt ca nu-mi mai pasa de nimic altceva si pare ca celelalte lucruri nu mai exista. Reflexia soarelui care apune e din ce in ce mai puternica in oglinda  marii. E momentul in care nu ma mai gandesc la nimic. Conexiunea cu marea trebuie sa fie innascuta. Nu o poti forta. Unii oameni sunt atasati de mare, altii de munte. Unii nu sunt atasati de nimic. Soarele a apus de ceva minute, ma ridic si alerg spre larg. Ma scufund in apa. Ma racoresc. Ma relaxez. E perfect. Totul e perfect. Doar eu cu mine. Sunt oare prea visatoare? Ma transforma, ma ajuta sa ma exteriorizez si sa ma deschid in fata oamenilor. Cu cuvinte. Poate uneori prea multe cuvinte. In capul meu e un amalgam de ganduri pe care numai si numai aici le pot descurca. Singura.

 

edit8

edit3

mirosul

Da-mi mirosul de mare atunci cand imi lipseste si transform totul intr-o poveste. Ma inspira. Imi trimite amintiri. Placute. Nebune. De neuitat. Care imi lipsesc. Povesti cu lacrimi de dragoste, povesti de vara. Dragostea, in imaginea sa mai iute decat marea si valurile, te face sa alergi ca nebunul dupa fericire. E o putere divina. Irezistibila. O putere care nu poate impiedica traiectoria gandurilor, a simturilor. O putere care nu impedica sa visezi cu ochii deschisi pe nisipul ud, la malul marii, inspirand tare in piept, la el in brate, simtind mirosul sarat pe care marea il poarta in fiecare vara. Parfumul ei este inconfundabil, ametitor, aromat. Vantul adie si odata cu mirosul pe care il aduce realizez ca e sfarsitul verii, trebuie sa inchid ochii si sa ma gandesc ca nu ma va parasi niciodata, ne vom revedea si resimti la anul. Din nou, impreuna. In aceeasi ipostaza ca in fiecare an. As vrea sa iau o bucata din acest peisaj cu mine acasa dar cum altfel decat prin imagini? Incerc sa surprind cat pot de mult insa realizez ca niciodata nu voi putea sa iau cu mine si mirosul. Dar imi e de ajuns. Mare, promit ca te voi vizita si in zilele mai putin calduroase doar pentru a-ti simti mirosul.

 

edit1

edit4

edit10

nisipul

Privirea marii linisteste chiar si cele mai furtunoase suflete. Valurile care se sparg usor, sunetul pe care il transmit in timp ce tu stai la mal e inconfundabil iar pe masura ce se apropie iti ating usor picioarele, racoros dar placut. E relaxant. N-ai cum sa traversezi marea fara sa o atingi. Fara sa simti cum iti atinge pielea. Fara sa o asculti. Odata ce si-a aruncat vrajile, te-a prins in mrejele ei pentru totdeauna. In fata marii trebuie sa fii deschis, visator, golit de ganduri rele. Marea nu are limite. Valurile sunt “sentimentele” pe care le transmite atunci cand e suparata, parasita, mai ales pe timpul iernii. Cei care traiesc aproape de mare vor intelege. As fi vrut sa fiu un porumbel, sa zbor deasupra marii si sa ii admir frumusetea dintr-un alt unghi. As fi vrut sa fiu un peste, sa innot in departare, sa simt valurile nervoase si sa descopar lucruri nemaivazute ce se ascund in adancuri.

 

edit5 

edit6

 

edit7

buy the look :

top / dresslink

shorts / bershka

kimono/ my own creation

chocker/stradivarius

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *