Kavalla in 24h

In acest moment ma aflu chiar la granita dintre Romania si Moldova, cu laptopul in brate, in spatele soferului, cu mare entuziasm sa descopar cateva dintre frumusetile Moldovei, atatea cat pot incapea intr-un weekend. Mergem sa vizitam Chisinaul si crama Cricova despre care s-ar spune ca se intinde pe o suprafata de imensa si ca este cea mai mare din aceasta zona. ┬áD’apoi, nu sunt eu mare bautoare de vinuri dar din cand in cand , la un film, langa bolul de popcorn merge foarte bine si un pahar de vin rosu.

Totusi, vorbesc despre Moldova si vinurile lor bune cand de fapt ce vreau sa va povestesc este despre mini-vacanta pe care am avut-o in Grecia anul aceasta. Vreau sa prind un obicei ca macar in orele pierdute pe drumuri sa am mereu laptopul la mine si sa incep sa povestesc, asa cum imi placea odata sa o fac. In ultimul timp, cel putin anul acesta mi-am ocupat fiecare weekend si fiecare mini-vacanta cu plimbari si iesiri si stat cat mai putin pe acasa. Sincer sa iti spun, la inceput mi-a fost greu sa ma acomodez cu acest ritm continuu, de alerta, niciodata sa nu mai am controlul lucrurilor care pe unde sunt pentru ca eu mereu aveam pregatita o geanta sau un rucsac pentru ca imediat ce ajungeam in Bucuresti stiam ca aveam sa plec din nou. De multe ori nici nu mai despachetam, mai ales daca aveam sa iau cateva din treburile pe care le-am avut cu mine si cu un weekend inainte.

Mi-ar fi placut sa fac mai multa plaja, sa stau mai mult la mare si sa ma relaxez in acest sens, insa nu regret nimic. Anul viitor probabil si mai mult ca sigur urmeaza o destinatie exotica de care voi profita la maxim. Culmea ca in ciuda ultimelor luni in care am calatorit, de sarbatori, am ales sa stau acasa, alaturi de familie. Cumva mi se pare ca daca lipsesc in preajma Craciunului ceva lipseste din mine si nu ma mai simt “intreaga”.

Plimbarea prin Kavalla a fost de altfel una la fel de spontana ca si celelalte. Nimic nu era planuit din timp, ne-am hotarat in ultimul moment insa a meritat toata oboseala si km parcursi. Am prins o vreme un pic ploioasa insa destul de calduroasa. Am ajuns undeva pe la pranz. Am luat micul dejun si ne-am relaxat cu sunetul ploii cu imaginile superbe din jur. Palaria nu a fost cea mai inspirata alegere pentru ca batea vantul foarte tare si la un moment dat chiar am crezut ca o sa o pierd.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *