#stamacasa : throwback

Waai, e mare presiunea cu postatul zilnic pe blog, e foarte greu si pana acum am tinut pasul pentru ca mai aveam ceva poze din vacante. Dar de acum ce ma fac? 😅 Nu stiu ce o sa fac insa clar este ca o sa continui sa fac asta pana pe 15 mai cand teoretic intram in starea de relaxare. Asa am promis si mai ales ma bucur ca numerele sunt din ce in ce mai mari aici, pe blog. 🤪😁

Paris, 10martie 2020. Era ziua mea si m-am trezit in cadrul perfect. Eram in Paris de trei zile si cumva mi s-a indeplinit un vis. Am tinut neaparat sa fiu acolo de ziua mea pentru ca este un loc special pentru mine si ma facea fericita. M-am ridicat din pat, am pus halatul negru – satinat pe mine si am tras draperiile. Eram ca intr-o poveste. Privelistea de la geam nu era neaparat cea mai frumoasa dar avea un aer frantuzesc imediat ce aruncai ochii pe geam. Geamurile erau imense. Stateam la etajul 5 si aveam un balcon destul de lung insa era era foarte ingust. Oamenii erau foarte multi pe strazi si grabiti cine stie spre unde, mai ceva ca in Bucuresti. Am deschis geamul sa iau un pic de aer curat, am iesit pe balcon si dintr-odata toata imaginea pe care o aveam de dupa geam s-a sters cumva din cauza agitatiei si galagiei. Am inchis geamul. Voiam sa am o zi linistita si perfecta cum mi-am dorit de la inceput. Ne-am pregatit si am plecat spre Laudree sa luam micul dejun. Nu stiu daca din cauza ca toata atmosfera din restaurant era numai buna sau faptul ca eu mi-am impus sa fiu chill toata ziua dar mi-a placut la nebunie micul dejun si abia astept sa ma reintorc.

Anyway, asa mi-am inceput dimineata si seara s-a terminat la fel de perfect. Ceea ce voiam sa evidentiez este faptul ca, desi nu m-am trezit tocmai cu o stare relativ calma, mi-am impus asta si asa m-am simtit toata ziua. E ciudat cum functioneaza mintea, asa-i?

Kisses, A.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

HTML Snippets Powered By : XYZScripts.com