Undeva la apus

dsc_7381

Apusul superb se lasa usor usor, ca o fantezie care ma copleseste, neputandu-ma abtine, gandurata, preocupata de frumusetea naturii, simtind ultimele raze ale acelei zile cum imi atingeau calduros fata simtind ca niciodata nu as vrea sa se mai termine Dupa cum reiese de la inceputul articolului chiar am simtit acele emotii si m-am bucurat complet de apus in timp ce prietena mea m-a surprins, in habitatul meu natural, ingandurata, fericita, visatoare.  As fi  vrut sa dureze mai mult de 5 minute. Era atat de placut. Era undeva in jurul orei 18, doar ce ajunsesem  acasa si cand am intrat in dormitor am observat jaluzelele trase. Am iesit pe balcon si am admirat apusul. Dupa cateva momente de respiro observ proiectia luminii pe peretele din dormitor. Ma asez fix in acel loc, dau  play unei piese oarecare si ma bucur de razele calde ce imi atingeau tenul imperfect. As vrea sa ma pot bucura mai mult de apus si aici ma refer la acel moment cand soarele se afla chiar la conexiunea dintre cer si pamant. Atunci cand capata acea culoare superba, ametitoare, coplesitoare. Iubesc natura.

 

dsc_7394

dsc_7392

dsc_7381-2

dsc_7390 

dsc_7391

dsc_7361

dsc_7368

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *