Vei ramane in sufletul meu, pentru totdeauna.

 

Nu stiu sigur cand am vazut prima data marea. Sa fi fost undeva pe la varsta de 3 ani, sau poate cand eram un pic mai mica. E cu adevarat evident ca o voi iubi. Mereu. Pentru totdeauna. Nu-i usor sa iti pui sufletul la bataie in fata intregii lumi, de altfel povestile personale deschid cumva apetitul spre exprimare, spre “arta”(daca intelegi ce vreau sa zic). Nu stiu cand am vazut-o ultima oara. Sa fi fost anul trecut? Eram ingrozita, terifiata, nu mancam cu zilele, de dor, de ciuda, de amaraciune. Ea pentru mine era totul, soare si luna, stelele si pamantul, aerul pe care il respiram. Dezamagirea puternica pe care am resimtit-o in lipsa ei m-a doborat, mi-a lasat un gol imens in suflet, un gol pe care nu cred ca va putea nimeni sa il inlocuiasca. Asteptarile pe care le aveam de la ea, increderea oarba si vorbele ei m-au facut sa devin tot mai dezamagita si neincrezatoare, in mine, in viata mea si in sufletul meu. Nu. Nu e ea de vina. Eu sunt. Eu. Eu, pentru ca i-am dat cheia sufletului meu si i-am permis sa patrunda adanc, pana la epuizare. Eu sunt de vina pentru ca am avut asteptari de la ea, asteptari pe care nu ar trebui sa le am de la nimeni in viata mea, de la absolut nimeni decat de la mine. Sunt dezamagita de mine, stiu ca pot mai mult si mai bine. Trebuie doar sa ma pun pe picioare, sa o uit, sa nu ma mai gandesc la ea dar cumva imediat ce ma apropii de realizarea acestui scop, oricat de mult as incerca sa o ignor, vara isi face aparitia si odata cu ea ma reindragostesc.

 

 

AM PURTAT:

botine : depurtat.ro

tricou : zara

pulover : kotton

blugi : HM

jacheta : rinascimento

PHOTO CREDITS : Spataceanu Gabriel Daniel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *