Weekend escape – Muntii Bucegi

 

Rasuflam cu greu dupa nici mai bine de 100 de metrii dar nu era momentul sa reununt. Motivatia principala de a urca pe munte era momentul in care aveam sa vad apusul din varf. Respiratia aburoasa si nemarginita se se accentua cu cat avansam, dar stiam ca peisajul “rupt” din filme avea sa ma acapareze cu “cruzime”, definitiv, pe viata. Urcam incet si sigur pe drumul cel tocit, putin crispata, agitata si zbuciumata gratie arborilor ucigator de inalti si desi, parca desprinsi din filmele de groaza. Cum urcam pe munte, pe partea dreapta erau cateva casute din lemn, parca “siguratice” pe munte. Nu stiu de ce, dar imi aminteau de Hansel si Gretel, evident, n-aveau nicio treaba. Iarba verde si deasa nu facea decat sa completeze peisajul de vis pe care aveam sa il vad odata ajunsa in varf. Purtam o pereche de pantaloni albi, cu talie inalta de la Bershka si un body cu spatele gol de la Forever21 pe care mi l-am cumparat cu gandul de a-l purta la munte. Poate nu cea mai atragatore tinuta insa cu siguranta cea mai comoda. Adidasii prafuiti si “obosititi” dupa atata drum pe munte i-am achizitionat in perioada reducerilor dementiale, la un super pret, de la Bershka.

M-am asezat direct pe iarba. Nu-mi mai pasa de pantalonii albi pe care urma sa ii patez definitiv. Aerul era respirabil, curat, nemaintalnit, nemaisimtit, relaxant. Am tras o gura mare de aer si apoi am deschis ochii. Da, sunt aici. Nu visez. In departare se vedeau muntii de o culoarea albastra, acoperiti de o ceata deasa, alba, care se pierdea usor spre cerul colorat de soarele care avea sa apuna. Il descriu ca fiind un peisaj rupt din carti, din vise, un peisaj care avea sa imi ramana intiparit in minte toata viata.

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *